Anca Pol

z Vericule, fotografie pe film am vrut, fotografie pe film capăt. Zenit E am vrut, Zenit E am căpătat. E fix ca şi cum aş avea un iubit cu borderline personality disorder (daţi şi voi un Google). Acuma ne iubim şi ne pupăm, acuma ne dăm de pereţi. Acuma ne privim cu sete, lentilă-n lentilă, acuma ne suduim agricol. Paziune cu strigături şi cu sudălmi. Eu mă port destul de frumos cu el. El se lasă cu toată greutatea după gâtul meu. Eu îl iau în lume, să îmi cunoască prietenii. El îşi deschide şliţul clapetei în văzul lumii şi voalează din ştart 5 poziţii. Eu mă căznesc să îl înţeleg şi să îi dau libertate, deşi mi-ar plăcea să petrecem mai mult timp împreună. El, cică să mai pun mâna pe carte dacă vreau să ne înţelegem. Eu îi cumpăr filme alb-negru si revelator. El îmi trânteşte că nu are ce face cu revelatorul meu şi că, în schimb, mai vrea tanc de developare, fixator, oţet alimentar, termometru, sticlă gradată, black box şi cafeaua la pat. Vai de capu' şi de zilele mele... Îmi place de mor.
« Previous · Momentul T doi: rough love · Next »

1 comment in “Momentul T doi: rough love”

  1. Anca Pol » Archives » Momentul T trei: respiro says:


    [...] 17 feluri. Totul atât de minunat de relativ, în ciuda aritmeticilor clare ale aparatului foto. * Momentul T doi: scandal. Să-mi dai scrisorile-napoi. Adio, dar rămân cu [...]



Leave a comment