Anca Pol

home · duminică · arhivă · despre · rss

Am o întrebare pentru oamenii mai deştepţi/informaţi decât mine: obiectele pe care noi le vedem colorate sunt colorate în sine sau "a avea culoarea x" înseamnă "a reflecta culoarea x din lumină", în condiţiile în care lumina e compusă din culori, printre care şi culoarea x? Mă întrebam doar aşa. Sau poate doar vinul ăla "roşu" se întreba. Ce ar fi dacă în sine lucrurile nu sunt colorate, ci non-colore, vopsindu-se doar în faţa ochiului nostru în culoarea x furată din rogvaiv? Înspăimântător? E a vedea colorate lucruri care nu ştiu ce-i aia culoare. * Mai departe, o întrebare suplimentară pentru cei care vor nota 10: dacă pot vedea toate nuanţele de culori, de ce nu pot distinge nuanţele de gri cuprinse între alb (îmi place albul doar pentru că arată frumos culorile pe el) şi negru (pe care nu îl vreau). Extremistă sunt: "Da. Nu. Acum. Veci. Dragoste. Nedragoste." * Mai departe, o întrebare suplimentară pentru cei care vor la Olimpiadă: ce nu înţelegi din cele de mai sus?

« Previous · Caleidoscopul plin cu antracit · Next »

6 comments in “Caleidoscopul plin cu antracit”

anca says:
July 5th, 2009 at 23:11

:), pol!
Anca Pol says:
July 8th, 2009 at 00:41

: ), Dămăcuş : )
Florin Ghinda says:
July 8th, 2009 at 11:40

“You don’t need eyes to see. You need vision”. Da, ştiu nu e vreun învăţat oriental – e doar Faithless

cred că vedem ce vrem - nici măcur nu contează ce lumină se reflectă.
Şi de fapt –probabil că nici nu există culori.
Anca Pol says:
July 8th, 2009 at 11:50

Sîntem de acord.
Lipsa ‘obiectivă’ a culorii sună o ţâră scary, dar asta, viaţa grea…
Z says:
July 10th, 2009 at 21:46

Problema este mult mai complexă şi se poate discuta doar la un pahar cu vin. Roşu, evident din motive de culoare.
Anca Pol says:
July 10th, 2009 at 21:49

Z, klar. În pauza dintre poveşti ; )

Leave a comment